Voi aborda....tema mea favorita..iubirea... Stiti,eram azi,25.01.2009 la Biserica..la Liturghie..si in timpul slujbei...plangeam....si ma intrebam..asa..oare va mai fi cineva..care sa te sarute..asa ca mine..cu lacrimi in ochi,sa vibreze langa tine..si sa iti sarute lacrimile,sa-ti spuna :Te iubesc,pisea!..NU,CRED CA NU...dar...asta e..trebuie sa invat sa zbor din nou..de data asta..de unul singur....!
Privesc, privesc pe geam si ascult muzica, uneori imi vine sa fug, sa fug de tot si de toate. M-am gandit sa scriu, n-am scris niciodata despre mine, n-am talent, n-am fluiditatea care face un text frumos, scriu doar ca sa ma descarc (sunt atat de multe ca sigur ma voi pierde printre randuri). Am ramas legat de niste clipe frumoase din viata mea, imi dau seama cat timp a trecut de atunci si parca nu ma recunosc, eu am fost tot timpul cel ce ii incuraja pe cei din jur, tot timpu optimist tot timpul tare, cel care traia din povestile celorlalti.... nu m-am schimbat inca sunt asa dar totusi atata de legat de trecut de niste clipe asa de frumoase. N-am crezut niciodata ca cineva ma poate face atat de fericit, ca niste lucruri atat de marunte si aparent lipsite de importanta ma pot face sa zbor si sa imi umple sufletul de bucurie si liniste. Am spus de atatea ori ca voi ramane cu amintirile stiu ca asa se va intampla dar totusi sunt agatat de clipele alea. O caut in fiecare fata anonima de pe strada, o caut in fiecare privire, in fiecare zambet. Atatea lucruri imi amintesc de ea..... O caut in fiecare vers al melodiilor pe care le ascult si mai devreme sau mai tarziu fiecare melodie nu face decat sa imi vorbeasca de ea si numai de ea, ma face sa zambesc la inceput dar apoi ma cuprinde tristetea cand ma gandesc ce am putut pierde si cat de usor s-a dus totul, s-a pierdut in van. Uneori e fizica durerea si regretul asta, doare, uneori sunt ok pot sa zambesc cu adevarat gandindu-ma la clipele frumoase. Acum cateva zile i-am simtit mirosul, nu un parfum anume, parfumul pieli ei care nu l-am mai simtit de atata vreme, incredibil cat de real a putut fi, am inchis ochii si mi-am amintit cum o mangaiam intr-o zi, cum ma privea, nu trebuia sa imi spuna nimic, privirea ei spunea totul si imi umplea sufletul, viata, nici o clipa nu m-am indoit de ce simtea ea pentru mine desi simteam frica care care avea sa ne desparta mai apoi. Acum are pe altcineva , credeam ca sunt ok, ca am reusit sa accept lucrurile asa cum sunt, ca am invatat sa traiesc fara caldura ei, ca am invatat sa traiesc cu regretul asta, cand am aflat ca are pe altcineva toate astea au disparut intr-o clipa. Imi doresc asa de mult sa fie fericita poate ca asta m-a facut sa nu reactionez asa de urat dar in acelasi timp asa de mult doare sa o stiu in bratele altcuiva, poate sunt egoist, nu stiu, ma doare ca nu mai pot eu sa fiu cel ce o face sa zambeasca, sa fie fericita, cat de greu e sa stiu ca si in momentul asta e in bratele lui,stiu ca e atat de aproape si totusi atat de departe, ma consolez cu faptul ca e fericita, ca el ii va aduce fericirea care a speriat-o la noi si totusi am atatea indoieli si atea argumente. Ea in ultimul timp a incercat sa vorbeasca cu mine sa fim prieteni, nu stiu ce e in sufletul ei, eu nu pot, inca imi este asa de draga nu pot sa fiu langa ea, ea ar vrea poate sa vorbim sa o sfatuiesc sa o ajut dar nu stie cat de mult ma doare, chiar si faptul ca am respins incercarea ei de a se apropia de mine ca prieteni e dureroasa. Am luptat atat de mult pentru ea dupa ce ne-am despartit(daca ne-am despartit vreodata as ape bine..sau doar ne-am spus vorbe grele la telefon), am momente si acum daca ma gandesc in care nu pot sa imi dau seama cum a putut sa dea drumul la tot ce a fost si sa puna capat asa dintr-o data, ma gandesc ce o fi fost in sufletul ei si asa rau imi pare ca nu a crezut ca poate discuta cu mine si a lasat fricile si dorinta parintilor sa o copleseasca . A fost la mine in noiembrie 2008,la Timisoara,ea fiind acum in Bucuresti(originara e din Braila) nu stiu de ce a venit..pt ca dupa a hotarat sa ramana cu el…m-a mintit cumplit…, si acuma ii e greu sa vorbeasca cu mine desi niciodata nu i-am dat motive si tot timpul am incurajat-o, de multe ori dupa ce ne-am despartit..sau na..ea s-a separate de mine, am simtit ca ii e teama sa imi spuna ce are pe suflet ca ii e teama sa isi ia inima in dinti si sa riste. Mi-a spus ca ii este dor de mine, ca ii lipsesc si ca nu poate sa se desparta de asta cu care e acuma,de JOHN,ca iubirea ei nu a fost de paie,cum cred eu..ca tine mult la mine si inc ama iubeste..dar cum..cand era parte din mine..si eu din ea..si vorbeam zilnic non-stop, asa m-am inmuiat, parca ar fi tras pamantul de sub mine pur si simplu nu stiam cum sa reactionez. Nici acum nu stiu ce a fost de fapt, ce s-a gandit ea, cum vroia sa imi spuna si daca mi-a spus tot ce avea de spus, a fost o chestie de moment, a fost doar un moft si a2-a zi a uitat sau chiar s-a gandit mult la asta. Asa imi venea sa o iau in brate si sa o sarut ca alta data, avea privirea aia inocenta de care m-am indragostit, m-am uiat in ochii ei(la telefon..mi-am imaginat asta..din vremurile bune..) cand mi-a spus ca ii lipsesc dupa aceea n-am mai putut sa ma uit la ea in ochi, ea credea ca imi vine sa plang eu de fapt eram rupt de ganduri, milioane de ganduri imi venea sa sar in sus de bucurie si sa o strang in brate dar in acelasi timp imi dadeam seama ca s-ar putea sa nu fie ce cred eu......pana am apucat eu sa ma dezmeticesc ea plecase déjà(din viata mea..), nici dupa ce a plecat nu m-am dezmeticit,nu stiu ce a insemnat as vrea sa cred ca e adevarat ca vrea sa lupte si sa fie din nou, sa fim noi, dar imi este frica ca doar ma mint. Oare ea este constienta ca va fi greu sa ajungem inapoi? Oare ea este pregatita sa lupte pentru iubirea noastra? Oare si-a dat seama ca trebuie sa aiba curaj sa imi spuna ce are pe suflet si sa nu lase sa o roada pe dinauntru cum a facut-o odata? Sunt atatea intrebari fara raspuns. Asa mult imi doresc sa ma joc cu parul ei sa o strang in brate si sa zambim impreuna si pe de alta parte mi-e frica sa nu ma raneasca din nou. Cat de slabi putem fi in fata iubirii. Atat de mult imi doresc sa o vad lundu-si inima in dinti sa imi zica sa tac si sa imi spuna toate lucrurile pe care vreau sa le aud, sa le spuna si sa le creada, sa ma faca din nou sa cred in ea si sa vad ca isi doreste cu adefarat sa fim noi, sa zambim din nou. A trecut 1an si 3 luni..de cand suntem impreuna..pe 6 februarie..si de atunci melodiile se repeta la infinit, obesiv deja imi povestesc de ea. Am zis ca nu astept, ca nu sper si totusi am lasat o mica speranta sa prinda din nou radacini in sufletul meu. Mi-am dat seama ca prefer sa sufar fara ea decat sa sufar langa ea dar totusi sufletul meu tanjeste dupa alta varianta. A trecut timpul.......eu nu ii mai pot promite nimic, nu mai pot sa ii ofer siguranta de care amre nevoie si cu care am coplesit-o odata, nu pot pana nu stiu ce gandeste ea, nu pot pana nu vad ca isi doreste cu adevarat sa fie din nou ce a fost….BA DA ..POT TOTUL.. A trecut atat timp........voi vedea ce va fi, viata mea merge pas cu pas.
A iubi este insasi legea vietii, este una dintre cele mai sublime actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa insoteasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Daca invatam plini de iubire (cu pasiune) vom memora si vom intelege mult mai usor. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai bine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare. Daca vom adormi cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi odihnitor si profund ca al unui copil.
Daca vom gandi atunci cand suntem plini de iubire, gandurile noastre vor capata profunzime si stralucire. Gandurile care se cladesc prin iubire vor fi mai luminoase decat razele soarelui si mai patrunzatoare decat sagetile lui Arjuna. Toate acestea si multe altele apara atunci cand iubirea este prezenta in fiinta noastra. A iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine si sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e murdar in lumea aceasta.
Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru, practoc ii facem loc lui Dumnezeu insusi. Pentru ca iubirea sa poate intra in noi, egoul trebuie sa plece. Daca intra egoul, iubirea pleaca. Daca pleaca egoul, intra iubirea. Un om egoist nu va putea sa iubeasca. Egoul si iubirea se exclud reciproc, tot asa cum finitul nu poate sa se compare cu infinitul, tot asa cum intunericul nu poate fi acolo unde este lumina. Cei mai multi se plang ca nu sunt iubiti.
Multi imi spun: \"am iubito din toata inima, iar ea nu mi-a raspuns niciodata iubirii\". Dar daca ai iubit cu adevarat, de ce suferi ca ea nu te-a iubit? Nu stiti oare ca iubirea adevarata nu asteapta NICIODATA, dar absolut niciodata, NIMIC in schimb. Ea este fericita ca se poate manifesta, ca se poate darui. Atat timp cat suferiti din cauza iubirii inseamna ca inca nu ati cunoscut iubirea adevarat. Daca Dumnezeu ar conditiona iubirea Sa de dragostea noastra pentru El, am sucomba cu totii intr-o clipa. Iubirea inseamna daruirre totala, inseamna uitare de sine.
Iubirea Iubirea adevarata e ca un trandafir superb, rosu, parfumat, înflorit, dar cu foarte multi ghimpi, care straluceste în lumina soarelui. Daca vrei sa îl ai, trebuie sa îl cultivi. Ca si cel mai priceput gradinar sa-l ingrijesti, sa ai rabdare sa creasca, sa se dezvolte si sa infloreasca, sa îl aperi de geruri si de furtuni, de hoti si de alti daunatori. Mai presus de orice, trebuie sa crezi cu putere ca frumusetea exista si ca o vezi ca se manifesta în viata ta, prin frumusetea unica a acestui trandafir. Când va înflori în toata plenitudinea sa, bucura-te de minunea existentei lui, culege-l cu grija, chiar daca vei sângera datorita ghimpilor sai, iar parfumul pe care îl vei obtine, pastreaza-l toata viata, si daruieste din el oricui are nevoie, dar si reteta ta de bun cultivator... si poate un lastar de trandafir, rosu, stralucitor, parfumat, pentru a fi cultiva în gradina vietii oricui va putea deprinde de la tine arta cresterii trandafirilor.
A iubi este o artã, dupã cum si a trãi este o artã. Dacã vrem sã aflãm cum sã iubim, sã obtinem mãiestria în aceastã artã, va trebui sã procedãm asa cum se procedeazã când vrem sã învãtãm orice altã artã: muzicã, picturã, dans, arta medicinei sau a ingineriei. Vom avea nevoie de anumite abilitãti cum ar fi urmãtoarele:
1. Disciplinã - A dobândi arta iubirii solicitã disciplinã, o angajare puternicã a timpului si a întregii fiinte.
2. Concentrarea - este conditia pentru a putea întelege deplin persoana iubitã, pentru a putea pãtrunde în universul ei interior.
3. Rãbdarea - Arta iubirii nu se deprinde repede, ci prin exercitiu îndelungat, prin tehnica pasilor mici. Deprinderile de contact erotic se dezvoltã treptat implincând rãbdare fatã de sine si fatã de celãlalt.
4. Sensibilitatea - Aceastã calitate devine o deprindere eroticã ce constã în constientizarea la nivel superior a trãirilor senzitive, asociate cu emotii si sentimente. A pune sensibilitatea în serviciul iubirii înseamnã a deveni constient de un gând incorect, atunci când concentrarea, disciplina si rãbdarea au adormit, când esti tensionat si nu ai relatii bune cu ceilalti.
5. Depãsirea narcisismului - Narcisismul este centrarea pe propria plãcere, dar iubirea solicitã un mod de manifestare lipsit de egoism, rezonabil, o anumitã modestie.
Iatã ce afirmã poetul musulman Rumi în legãturã cu dobândirea mãiestriei în arta iubirii:
"Într-adevãr, niciodatã cel care iubeste nu cautã sã fie cãutat de cel iubit. Când strãfulgerarea iubirii a atins inima aceasta, sã stii cã existã iubire si în inima aceea. Când iubirea lui Dumnezeu creste în inima ta, fii sigur cã si Dumnezeu te iubeste pe tine. Nici un sunet de aplauze nu se poate face auzit de la o singurã mânã, fãrã cealaltã mânã. Întelepciunea Divinã este destinul, si el este cel care a hotãrât sã ne iubim unul pe celãlalt. Cãci asa este dat sã fie în lumea aceasta: iecare parte a lumii sã-si aibã perechea sa. În ochii înteleptului, Cerul este bãrbatul, iar Pãmântul, femeia: Pãmântul are grijã sã facã sã creascã tot ce lasã Cerul sã cadã. Când Pãmântului îi lipseste cãldura, Cerul i-o trimite; când îsi pierde prospetimea si umezeala, Cerul i le redã. Cerul stã tot timpul de veghe ca un bãrbat ce-i poartã de grijã nevestei sale. Iar Pãmântul se ocupã mereu de cele ale casei: naste si hrãneste tot ceea ce poartã. Priveste Pãmântul si Cerul ca având inteligentã, cãci fac ceea ca fac fiintele inteligente. Dacã ei doi nu ar avea plãcere unul de celãlalt, de ce ar sta îmbrãtisati ca indrãgostitii? Fãrã Pãmânt cum ar putea înflori florile si pomii? Si ce ar mai produce atunci apa si cãldura Cerului? Asa cum Dumnezeu a pus dorinta în bãrbat,i în femeie pentru ca lumea sã fie perpetuatã prin unirea lor, Asa a implantat EL în fiecare parte a existentei, nãzuinta cãtre o altã parte. Ziua si Noaptea sunt dusmani pe fatã si totusi servesc amândouã aceluiasi scop, Fiecare iubindu-l pe celãlalt ca sã-si poatã face impreunã lucrarea ce o au de fãcut amândoi, Fãrã Noapte, natura omului nu ar câstiga nimic, si astfel nu ar avea nimic de cheltuit Ziua."
Cand suferi din iubire…..ti-e greu sa mai crezi in ea, dar cand se intampla sa dai peste persoana care trebuie, iti dai seama ca si faptul ca ai suferit a avut un rol important, acela de a aprecia cu adevarat persoana care merita, poti face comparatie cu persoana care te-a facut sa suferi si cu cea care nu te-a facut sa suferi
Citisem o carte foarte interesanta “Iubirea se construieste in doi” scrisa de Steve & Shaaron Biddulph si am ramas foarte impresionat de multe lucruri. Si e clar - daca exista iubire, exista si posibilitatea de a convietui. Trebuie doar intelegere, vointa si dorinta de a fi aproape de persoana draga.
” Nu conteaza daca esti miliardar sau vanzator in pravalia din colt, nu conteaza daca arati bine, daca esti instruit, celebru sau necunoscut. Te afli aici, in viata aceasta, ca sa inveti sa iubesti, nu pentru altceva. Ai stiut asta dintotdeauna.” Si pentru ca intelegi aceste cuvinte ai cerut mereu lui Dumnezeu sa te ajute sa iti gasesti iubirea, sa ta ajute sa o pastrezi sau sa nu gresesti in relatia pe care o ai cu persoana iubita. Daca ai facut toate astea inseamna ca ai iubit cu siguranta!
Mersi,Oana pt comment..o sa-mi ia ceva timp sa inteleg..in fine...LA MULTI ANI,de 8 MARTIE!
De multe ori, si chiar foarte des, am zis ca iubirea cere si cateva sacrificii, sau poate mai multe. Iubirea cere deschidere si incredere, si insumarea vulnerabilitatii. Dragostea e un sentiment complicat, pentru ca include povara si asteptarile relatiilor trecute, inclusiv ale celor din copilarie. Dragostea poate fi exprimata in cuvinte, dar nu in cuvinte sta esenta ei. Inima doare sau canta, sau creste, dar nu prea vorbeste! Ba chiar, pentru unii, dragostea e ceva primejdios, caci face parte dintr-un taram nefamiliar - acela al emotiilor. Nu intra in panica - sentimentele nu sunt deloc complicate! A dori - (atractia sexuala). Atractia sexuala este un curent puternic de-a lungul caruia navigam toata viata:un curent care fie adauga energie si magnetism relatiei de cuplu, fie ii indeparteaza tot timpul pe parteneri, in functie de priceperea si dorinta lor de a se adapta. (Facem dragoste cu creierul, de aceea sexul e atat de special, de important si de dificil intr-o relatie). Daca iubesti, cu siguranta te vei duce si vei zice prietenilor tai: “E asa de plina de viata!”, “E asa de atenta, asa de organizata, ma simt in siguranta langa ea!”. E ca si cum partenerul ne-ar oferi ceea ce noua ne lipseste. De exemplu, daca esti o persoana mai degraba fragila si capacitatea ta de autoprotectie e strivita undeva, in adancurile tale, atunci vei fi atras de cineva cu caracter puternic si protector. Relatia s-ar putea transforma intr-una de dependenta - au nu, pentru ca acea persoana te poate ajuta sa-ti reactivezi puterea si capacitatea proprie de autoprotectie, devenind astfel un om mai intreg. Cand suntem atrasi de o anume calitate in persoana pe care o iubim, trebuie sa intelegem ca si noi putem activa acea calitate in noi insine. Cand criticam o greseala a partenerului, trebuie sa ne dam seama ca si noi facem aceeasi greseala - exprimata, poate, in alte moduri. Iar daca iubesti, trebuie sa te daruiesti pentru ca numai asa o relatie de cuplu poate fi durabila!
Si niciodata sa nu gandesti negativ despre tine, despre visele tale, despre tot ce iubesti si iti doresti. Iar daca iti doresti ceva, nu tine in tine - pune in aplicare, pentru ca doar asa vei fi fericit!
Sa nu faci ca mine, care constient ca iubesc, de multe ori m-am autoinvinovatit de multe lucruri, cu toate ca eu as fi facut orice pentru ca relatia de cuplu sa fie durabila. Dar am aruncat mereu vina la mine, pentru ca o iubeam si o iubesc prea mult pe ea (chiar daca ea nu cred ca ma mai intelege si ma "alunga").
Nu merit iubirea nimanui, dar nici iubirea mea nu o merita nimeni, caci sunt precum un iceberg, un sloi de gheata ce nu se va topi niciodata, sunt precum un om care n-a vazut nicicand lumina zilei si nici nu a putut sopti cuiva: “Te iubesc”..daca nu a simtit cu adevarat, asa ca voi ramane pentru eternitate acelasi zeu al nimanui, al tristetei si al intunericului, asa cum si sufletul meu este in aceste clipe.
Niciodata sa nu te indoiesti de sentimentele tale, niciodata sa nu pui visele si dorintele tale sub semnul intrebarii, pentru ca daca vei face asta, cu siguranta iti vei alunga iubirea, si implicit - vei suferi! Si suferinta face parte din iubire, din dragoste. Suferinta e insa ceva ce nimeni nu ar vrea sa intalneasca, dar cu totii o strangem in brate, cu totii o intampinam. Si nu e rau - pentru ca daca suferi din iubire inseamna ca iubesti, si daca iubesti, inseamna ca esti fericit, chiar daca - poate nu esti inteles de persoana pe care o iubesti.
Se implineste azi un an,de cand a venit prima oara ..EA..in orasul florilor,Timisoara..cea care zicea ca vrea sa-i devina casa..desi..acum..e acolo..langa..el..si cred ca ii e bine..altfel..ar lua o hotarare..stiind ca eu inca sunt langa ea..si,da,anul trecut de 8Martie a fost superb,vremea frumoasa,ca si acum...soare,viata,primavara,iubire. All this are,now,gone..and my soul can't never find its rest..LOVE IS THE ANSWER,but if the person you love cannot love you and cannot be with you,what will happen to you,you'll ever find you inner peace?? I am just an empty soul..looking for love..from her(maybe I am just a stupid,and her love was never real,only in my imagination,I don't know what to believe now)..but she is far away..trying to forget my love..
super..am reusit..am si eu blogg-ul meu...
RăspundețiȘtergerecineva..ceva..nu ar nimeni..nimic de spus???
Voi aborda....tema mea favorita..iubirea...
RăspundețiȘtergereStiti,eram azi,25.01.2009 la Biserica..la Liturghie..si in timpul slujbei...plangeam....si ma intrebam..asa..oare va mai fi cineva..care sa te sarute..asa ca mine..cu lacrimi in ochi,sa vibreze langa tine..si sa iti sarute lacrimile,sa-ti spuna :Te iubesc,pisea!..NU,CRED CA NU...dar...asta e..trebuie sa invat sa zbor din nou..de data asta..de unul singur....!
bun venit pe lumea celor care vor sa scrie, bafta multa la scris..:)
RăspundețiȘtergereGandurile mele ..Timisoara..08.02.2009
RăspundețiȘtergerePrivesc, privesc pe geam si ascult muzica, uneori imi vine sa fug, sa fug de tot si de toate. M-am gandit sa scriu, n-am scris niciodata despre mine, n-am talent, n-am fluiditatea care face un text frumos, scriu doar ca sa ma descarc (sunt atat de multe ca sigur ma voi pierde printre randuri). Am ramas legat de niste clipe frumoase din viata mea, imi dau seama cat timp a trecut de atunci si parca nu ma recunosc, eu am fost tot timpul cel ce ii incuraja pe cei din jur, tot timpu optimist tot timpul tare, cel care traia din povestile celorlalti.... nu m-am schimbat inca sunt asa dar totusi atata de legat de trecut de niste clipe asa de frumoase. N-am crezut niciodata ca cineva ma poate face atat de fericit, ca niste lucruri atat de marunte si aparent lipsite de importanta ma pot face sa zbor si sa imi umple sufletul de bucurie si liniste. Am spus de atatea ori ca voi ramane cu amintirile stiu ca asa se va intampla dar totusi sunt agatat de clipele alea. O caut in fiecare fata anonima de pe strada, o caut in fiecare privire, in fiecare zambet. Atatea lucruri imi amintesc de ea..... O caut in fiecare vers al melodiilor pe care le ascult si mai devreme sau mai tarziu fiecare melodie nu face decat sa imi vorbeasca de ea si numai de ea, ma face sa zambesc la inceput dar apoi ma cuprinde tristetea cand ma gandesc ce am putut pierde si cat de usor s-a dus totul, s-a pierdut in van. Uneori e fizica durerea si regretul asta, doare, uneori sunt ok pot sa zambesc cu adevarat gandindu-ma la clipele frumoase.
Acum cateva zile i-am simtit mirosul, nu un parfum anume, parfumul pieli ei care nu l-am mai simtit de atata vreme, incredibil cat de real a putut fi, am inchis ochii si mi-am amintit cum o mangaiam intr-o zi, cum ma privea, nu trebuia sa imi spuna nimic, privirea ei spunea totul si imi umplea sufletul, viata, nici o clipa nu m-am indoit de ce simtea ea pentru mine desi simteam frica care care avea sa ne desparta mai apoi.
Acum are pe altcineva , credeam ca sunt ok, ca am reusit sa accept lucrurile asa cum sunt, ca am invatat sa traiesc fara caldura ei, ca am invatat sa traiesc cu regretul asta, cand am aflat ca are pe altcineva toate astea au disparut intr-o clipa. Imi doresc asa de mult sa fie fericita poate ca asta m-a facut sa nu reactionez asa de urat dar in acelasi timp asa de mult doare sa o stiu in bratele altcuiva, poate sunt egoist, nu stiu, ma doare ca nu mai pot eu sa fiu cel ce o face sa zambeasca, sa fie fericita, cat de greu e sa stiu ca si in momentul asta e in bratele lui,stiu ca e atat de aproape si totusi atat de departe, ma consolez cu faptul ca e fericita, ca el ii va aduce fericirea care a speriat-o la noi si totusi am atatea indoieli si atea argumente.
Ea in ultimul timp a incercat sa vorbeasca cu mine sa fim prieteni, nu stiu ce e in sufletul ei, eu nu pot, inca imi este asa de draga nu pot sa fiu langa ea, ea ar vrea poate sa vorbim sa o sfatuiesc sa o ajut dar nu stie cat de mult ma doare, chiar si faptul ca am respins incercarea ei de a se apropia de mine ca prieteni e dureroasa. Am luptat atat de mult pentru ea dupa ce ne-am despartit(daca ne-am despartit vreodata as ape bine..sau doar ne-am spus vorbe grele la telefon), am momente si acum daca ma gandesc in care nu pot sa imi dau seama cum a putut sa dea drumul la tot ce a fost si sa puna capat asa dintr-o data, ma gandesc ce o fi fost in sufletul ei si asa rau imi pare ca nu a crezut ca poate discuta cu mine si a lasat fricile si dorinta parintilor sa o copleseasca .
A fost la mine in noiembrie 2008,la Timisoara,ea fiind acum in Bucuresti(originara e din Braila) nu stiu de ce a venit..pt ca dupa a hotarat sa ramana cu el…m-a mintit cumplit…, si acuma ii e greu sa vorbeasca cu mine desi niciodata nu i-am dat motive si tot timpul am incurajat-o, de multe ori dupa ce ne-am despartit..sau na..ea s-a separate de mine, am simtit ca ii e teama sa imi spuna ce are pe suflet ca ii e teama sa isi ia inima in dinti si sa riste. Mi-a spus ca ii este dor de mine, ca ii lipsesc si ca nu poate sa se desparta de asta cu care e acuma,de JOHN,ca iubirea ei nu a fost de paie,cum cred eu..ca tine mult la mine si inc ama iubeste..dar cum..cand era parte din mine..si eu din ea..si vorbeam zilnic non-stop, asa m-am inmuiat, parca ar fi tras pamantul de sub mine pur si simplu nu stiam cum sa reactionez. Nici acum nu stiu ce a fost de fapt, ce s-a gandit ea, cum vroia sa imi spuna si daca mi-a spus tot ce avea de spus, a fost o chestie de moment, a fost doar un moft si a2-a zi a uitat sau chiar s-a gandit mult la asta. Asa imi venea sa o iau in brate si sa o sarut ca alta data, avea privirea aia inocenta de care m-am indragostit, m-am uiat in ochii ei(la telefon..mi-am imaginat asta..din vremurile bune..) cand mi-a spus ca ii lipsesc dupa aceea n-am mai putut sa ma uit la ea in ochi, ea credea ca imi vine sa plang eu de fapt eram rupt de ganduri, milioane de ganduri imi venea sa sar in sus de bucurie si sa o strang in brate dar in acelasi timp imi dadeam seama ca s-ar putea sa nu fie ce cred eu......pana am apucat eu sa ma dezmeticesc ea plecase déjà(din viata mea..), nici dupa ce a plecat nu m-am dezmeticit,nu stiu ce a insemnat as vrea sa cred ca e adevarat ca vrea sa lupte si sa fie din nou, sa fim noi, dar imi este frica ca doar ma mint. Oare ea este constienta ca va fi greu sa ajungem inapoi? Oare ea este pregatita sa lupte pentru iubirea noastra? Oare si-a dat seama ca trebuie sa aiba curaj sa imi spuna ce are pe suflet si sa nu lase sa o roada pe dinauntru cum a facut-o odata?
Sunt atatea intrebari fara raspuns.
Asa mult imi doresc sa ma joc cu parul ei sa o strang in brate si sa zambim impreuna si pe de alta parte mi-e frica sa nu ma raneasca din nou.
Cat de slabi putem fi in fata iubirii.
Atat de mult imi doresc sa o vad lundu-si inima in dinti sa imi zica sa tac si sa imi spuna toate lucrurile pe care vreau sa le aud, sa le spuna si sa le creada, sa ma faca din nou sa cred in ea si sa vad ca isi doreste cu adefarat sa fim noi, sa zambim din nou.
A trecut 1an si 3 luni..de cand suntem impreuna..pe 6 februarie..si de atunci melodiile se repeta la infinit, obesiv deja imi povestesc de ea. Am zis ca nu astept, ca nu sper si totusi am lasat o mica speranta sa prinda din nou radacini in sufletul meu.
Mi-am dat seama ca prefer sa sufar fara ea decat sa sufar langa ea dar totusi sufletul meu tanjeste dupa alta varianta.
A trecut timpul.......eu nu ii mai pot promite nimic, nu mai pot sa ii ofer siguranta de care amre nevoie si cu care am coplesit-o odata, nu pot pana nu stiu ce gandeste ea, nu pot pana nu vad ca isi doreste cu adevarat sa fie din nou ce a fost….BA DA ..POT TOTUL..
A trecut atat timp........voi vedea ce va fi, viata mea merge pas cu pas.
NIHIL SINE DEUS!!!
RăspundețiȘtergereIubirea adevarata
RăspundețiȘtergereA iubi este insasi legea vietii, este una dintre cele mai sublime actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa insoteasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Daca invatam plini de iubire (cu pasiune) vom memora si vom intelege mult mai usor. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai bine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare. Daca vom adormi cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi odihnitor si profund ca al unui copil.
Daca vom gandi atunci cand suntem plini de iubire, gandurile noastre vor capata profunzime si stralucire. Gandurile care se cladesc prin iubire vor fi mai luminoase decat razele soarelui si mai patrunzatoare decat sagetile lui Arjuna. Toate acestea si multe altele apara atunci cand iubirea este prezenta in fiinta noastra. A iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine si sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e murdar in lumea aceasta.
Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru, practoc ii facem loc lui Dumnezeu insusi. Pentru ca iubirea sa poate intra in noi, egoul trebuie sa plece. Daca intra egoul, iubirea pleaca. Daca pleaca egoul, intra iubirea. Un om egoist nu va putea sa iubeasca. Egoul si iubirea se exclud reciproc, tot asa cum finitul nu poate sa se compare cu infinitul, tot asa cum intunericul nu poate fi acolo unde este lumina. Cei mai multi se plang ca nu sunt iubiti.
Multi imi spun: \"am iubito din toata inima, iar ea nu mi-a raspuns niciodata iubirii\". Dar daca ai iubit cu adevarat, de ce suferi ca ea nu te-a iubit? Nu stiti oare ca iubirea adevarata nu asteapta NICIODATA, dar absolut niciodata, NIMIC in schimb. Ea este fericita ca se poate manifesta, ca se poate darui. Atat timp cat suferiti din cauza iubirii inseamna ca inca nu ati cunoscut iubirea adevarat. Daca Dumnezeu ar conditiona iubirea Sa de dragostea noastra pentru El, am sucomba cu totii intr-o clipa. Iubirea inseamna daruirre totala, inseamna uitare de sine.
Iubirea
RăspundețiȘtergereIubirea adevarata e ca un trandafir superb, rosu, parfumat, înflorit, dar cu foarte multi ghimpi, care straluceste în lumina soarelui. Daca vrei sa îl ai, trebuie sa îl cultivi. Ca si cel mai priceput gradinar sa-l ingrijesti, sa ai rabdare sa creasca, sa se dezvolte si sa infloreasca, sa îl aperi de geruri si de furtuni, de hoti si de alti daunatori. Mai presus de orice, trebuie sa crezi cu putere ca frumusetea exista si ca o vezi ca se manifesta în viata ta, prin frumusetea unica a acestui trandafir. Când va înflori în toata plenitudinea sa, bucura-te de minunea existentei lui, culege-l cu grija, chiar daca vei sângera datorita ghimpilor sai, iar parfumul pe care îl vei obtine, pastreaza-l toata viata, si daruieste din el oricui are nevoie, dar si reteta ta de bun cultivator... si poate un lastar de trandafir, rosu, stralucitor, parfumat, pentru a fi cultiva în gradina vietii oricui va putea deprinde de la tine arta cresterii trandafirilor.
A iubi este o artã, dupã cum si a trãi este o artã. Dacã vrem sã aflãm cum sã iubim, sã obtinem mãiestria în aceastã artã, va trebui sã procedãm asa cum se procedeazã când vrem sã învãtãm orice altã artã: muzicã, picturã, dans, arta medicinei sau a ingineriei. Vom avea nevoie de anumite abilitãti cum ar fi urmãtoarele:
1. Disciplinã - A dobândi arta iubirii solicitã disciplinã, o angajare puternicã a timpului si a întregii fiinte.
2. Concentrarea - este conditia pentru a putea întelege deplin persoana iubitã, pentru a putea pãtrunde în universul ei interior.
3. Rãbdarea - Arta iubirii nu se deprinde repede, ci prin exercitiu îndelungat, prin tehnica pasilor mici. Deprinderile de contact erotic se dezvoltã treptat implincând rãbdare fatã de sine si fatã de celãlalt.
4. Sensibilitatea - Aceastã calitate devine o deprindere eroticã ce constã în constientizarea la nivel superior a trãirilor senzitive, asociate cu emotii si sentimente. A pune sensibilitatea în serviciul iubirii înseamnã a deveni constient de un gând incorect, atunci când concentrarea, disciplina si rãbdarea au adormit, când esti tensionat si nu ai relatii bune cu ceilalti.
5. Depãsirea narcisismului - Narcisismul este centrarea pe propria plãcere, dar iubirea solicitã un mod de manifestare lipsit de egoism, rezonabil, o anumitã modestie.
Iatã ce afirmã poetul musulman Rumi în legãturã cu dobândirea mãiestriei în arta iubirii:
"Într-adevãr, niciodatã cel care iubeste nu cautã sã fie cãutat de cel iubit.
Când strãfulgerarea iubirii a atins inima aceasta, sã stii cã existã iubire si în inima aceea.
Când iubirea lui Dumnezeu creste în inima ta, fii sigur cã si Dumnezeu te iubeste pe tine.
Nici un sunet de aplauze nu se poate face auzit de la o singurã mânã, fãrã cealaltã mânã.
Întelepciunea Divinã este destinul, si el este cel care a hotãrât sã ne iubim unul pe celãlalt.
Cãci asa este dat sã fie în lumea aceasta: iecare parte a lumii sã-si aibã perechea sa.
În ochii înteleptului, Cerul este bãrbatul, iar Pãmântul, femeia:
Pãmântul are grijã sã facã sã creascã tot ce lasã Cerul sã cadã.
Când Pãmântului îi lipseste cãldura, Cerul i-o trimite; când îsi pierde prospetimea si umezeala, Cerul i le redã.
Cerul stã tot timpul de veghe ca un bãrbat ce-i poartã de grijã nevestei sale.
Iar Pãmântul se ocupã mereu de cele ale casei: naste si hrãneste tot ceea ce poartã.
Priveste Pãmântul si Cerul ca având inteligentã, cãci fac ceea ca fac fiintele inteligente.
Dacã ei doi nu ar avea plãcere unul de celãlalt, de ce ar sta îmbrãtisati ca indrãgostitii?
Fãrã Pãmânt cum ar putea înflori florile si pomii?
Si ce ar mai produce atunci apa si cãldura Cerului?
Asa cum Dumnezeu a pus dorinta în bãrbat,i în femeie pentru ca lumea sã fie perpetuatã prin unirea lor,
Asa a implantat EL în fiecare parte a existentei, nãzuinta cãtre o altã parte.
Ziua si Noaptea sunt dusmani pe fatã si totusi servesc amândouã aceluiasi scop,
Fiecare iubindu-l pe celãlalt ca sã-si poatã face impreunã lucrarea ce o au de fãcut amândoi,
Fãrã Noapte, natura omului nu ar câstiga nimic, si astfel nu ar avea nimic de cheltuit Ziua."
“La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns(...)
RăspundețiȘtergereÎn sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre..."
Cand suferi din iubire…..ti-e greu sa mai crezi in ea, dar cand se intampla sa dai peste persoana care trebuie, iti dai seama ca si faptul ca ai suferit a avut un rol important, acela de a aprecia cu adevarat persoana care merita, poti face comparatie cu persoana care te-a facut sa suferi si cu cea care nu te-a facut sa suferi
RăspundețiȘtergereCitisem o carte foarte interesanta “Iubirea se construieste in doi” scrisa de Steve & Shaaron Biddulph si am ramas foarte impresionat de multe lucruri. Si e clar - daca exista iubire, exista si posibilitatea de a convietui. Trebuie doar intelegere, vointa si dorinta de a fi aproape de persoana draga.
” Nu conteaza daca esti miliardar sau vanzator in pravalia din colt, nu conteaza daca arati bine, daca esti instruit, celebru sau necunoscut.
Te afli aici, in viata aceasta, ca sa inveti sa iubesti, nu pentru altceva.
Ai stiut asta dintotdeauna.”
Si pentru ca intelegi aceste cuvinte ai cerut mereu lui Dumnezeu sa te ajute sa iti gasesti iubirea, sa ta ajute sa o pastrezi sau sa nu gresesti in relatia pe care o ai cu persoana iubita. Daca ai facut toate astea inseamna ca ai iubit cu siguranta!
Mersi,Oana pt comment..o sa-mi ia ceva timp sa inteleg..in fine...LA MULTI ANI,de 8 MARTIE!
De multe ori, si chiar foarte des, am zis ca iubirea cere si cateva sacrificii, sau poate mai multe. Iubirea cere deschidere si incredere, si insumarea vulnerabilitatii.
RăspundețiȘtergereDragostea e un sentiment complicat, pentru ca include povara si asteptarile relatiilor trecute, inclusiv ale celor din copilarie. Dragostea poate fi exprimata in cuvinte, dar nu in cuvinte sta esenta ei. Inima doare sau canta, sau creste, dar nu prea vorbeste! Ba chiar, pentru unii, dragostea e ceva primejdios, caci face parte dintr-un taram nefamiliar - acela al emotiilor. Nu intra in panica - sentimentele nu sunt deloc complicate!
A dori - (atractia sexuala). Atractia sexuala este un curent puternic de-a lungul caruia navigam toata viata:un curent care fie adauga energie si magnetism relatiei de cuplu, fie ii indeparteaza tot timpul pe parteneri, in functie de priceperea si dorinta lor de a se adapta. (Facem dragoste cu creierul, de aceea sexul e atat de special, de important si de dificil intr-o relatie).
Daca iubesti, cu siguranta te vei duce si vei zice prietenilor tai: “E asa de plina de viata!”, “E asa de atenta, asa de organizata, ma simt in siguranta langa ea!”. E ca si cum partenerul ne-ar oferi ceea ce noua ne lipseste. De exemplu, daca esti o persoana mai degraba fragila si capacitatea ta de autoprotectie e strivita undeva, in adancurile tale, atunci vei fi atras de cineva cu caracter puternic si protector.
Relatia s-ar putea transforma intr-una de dependenta - au nu, pentru ca acea persoana te poate ajuta sa-ti reactivezi puterea si capacitatea proprie de autoprotectie, devenind astfel un om mai intreg.
Cand suntem atrasi de o anume calitate in persoana pe care o iubim, trebuie sa intelegem ca si noi putem activa acea calitate in noi insine. Cand criticam o greseala a partenerului, trebuie sa ne dam seama ca si noi facem aceeasi greseala - exprimata, poate, in alte moduri.
Iar daca iubesti, trebuie sa te daruiesti pentru ca numai asa o relatie de cuplu poate fi durabila!
Si niciodata sa nu gandesti negativ despre tine, despre visele tale, despre tot ce iubesti si iti doresti. Iar daca iti doresti ceva, nu tine in tine - pune in aplicare, pentru ca doar asa vei fi fericit!
Sa nu faci ca mine, care constient ca iubesc, de multe ori m-am autoinvinovatit de multe lucruri, cu toate ca eu as fi facut orice pentru ca relatia de cuplu sa fie durabila. Dar am aruncat mereu vina la mine, pentru ca o iubeam si o iubesc prea mult pe ea (chiar daca ea nu cred ca ma mai intelege si ma "alunga").
Nu merit iubirea nimanui, dar nici iubirea mea nu o merita nimeni, caci sunt precum un iceberg, un sloi de gheata ce nu se va topi niciodata, sunt precum un om care n-a vazut nicicand lumina zilei si nici nu a putut sopti cuiva: “Te iubesc”..daca nu a simtit cu adevarat, asa ca voi ramane pentru eternitate acelasi zeu al nimanui, al tristetei si al intunericului, asa cum si sufletul meu este in aceste clipe.
Niciodata sa nu te indoiesti de sentimentele tale, niciodata sa nu pui visele si dorintele tale sub semnul intrebarii, pentru ca daca vei face asta, cu siguranta iti vei alunga iubirea, si implicit - vei suferi!
Si suferinta face parte din iubire, din dragoste. Suferinta e insa ceva ce nimeni nu ar vrea sa intalneasca, dar cu totii o strangem in brate, cu totii o intampinam. Si nu e rau - pentru ca daca suferi din iubire inseamna ca iubesti, si daca iubesti, inseamna ca esti fericit, chiar daca - poate nu esti inteles de persoana pe care o iubesti.
Se implineste azi un an,de cand a venit prima oara ..EA..in orasul florilor,Timisoara..cea care zicea ca vrea sa-i devina casa..desi..acum..e acolo..langa..el..si cred ca ii e bine..altfel..ar lua o hotarare..stiind ca eu inca sunt langa ea..si,da,anul trecut de 8Martie a fost superb,vremea frumoasa,ca si acum...soare,viata,primavara,iubire.
All this are,now,gone..and my soul can't never find its rest..LOVE IS THE ANSWER,but if the person you love cannot love you and cannot be with you,what will happen to you,you'll ever find you inner peace?? I am just an empty soul..looking for love..from her(maybe I am just a stupid,and her love was never real,only in my imagination,I don't know what to believe now)..but she is far away..trying to forget my love..